Lumina din întuneric
După acest fel de adevăruri și credințe de tot felul, moștenite și auzite repetitiv, ne ghidăm zi de zi și ne acoperim partea luminoasă din noi.
Obișnuim să ne complicăm viețile tipărind povestea vieților noastre cu drame, stres și chinuri de tot felul pentru că alegem (aproape fără să realizăm), să funcționăm după tipare preluate de la părinți și alte generații. Facem lucruri pentru că trebuie, nu avem o explicație clar conturată pe baza propriilor voințe, pe baza unor principii, argumente, ci pentru că "așa e lăsat...".
Suntem ca o tornadă care veșnic se plimbă alert de 'colo-'colo, nu auzim decât TREBUIE, nu mai avem cum să simțim pentru că ne acoperim de mecanismul lui TREBUIE, iar când cineva ne spune să luăm o pauză și să nu ne mai complicăm făcând lucruri care în realitate NU ne trebuie, ne supărăm și avem senzația că acel cineva ne vrea răul.
Filmulețul de mai sus, preluat din filmul "Soul", descrie perfect felul cum lumina noastră interioară, cum noi cei autentici suntem acoperiți efectiv de frustrări, blocaje, tensiuni. Redă foarte bine cum singuri repetăm încontinuu aceleași și aceleași lucruri pe care le-am tot auzit.
Suntem deseori prea mult din ceea ce alții (mama, tata, bunica, sora, mătușa, șeful, societatea), au vrut să facă din noi, și mult prea puțin suntem din ceea ce esența noastră vrea a fi manifestată.
Am auzit deseori fraza "Trebuie să muncești din greu să obții X lucru", și cred că este o credință care limitează potențialul interior. Da, trebuie să muncești cu tine, să te găsești dincolo de fumul negru care te învăluie, să transformi limitarea în libertate, și apoi te vei găsi în situația în care nu vei mai simți că trebuie să tragi din greu pentru orice îți dorești. Noi facem altfel, acționăm în energia aia de oiță ascultătoare care urmează strict ce a învățat de mic, apoi ne plângem cât de greu este să răzbim.
Ori "Nu le poți avea pe toate", dar de ce să nu poți? Sau ce înseamnă "totul"? Tu ești deja totul, dar ai învățat că totul înseamnă tot ce este în exterior, ai învățat să depinzi de tot, ai învățat că fericirea ta depinde de tot ce este în exterior. Echilibrul îți aduce totul. Când ești în echilibru simți că ai totul deja, pentru că totul este în tine, se manifestă odată cu ceea ce simți, nu e nevoie să te plimbi cu iahtul sau să fii într-o continuă vacanță, pentru că dacă ești învăluit de fum, vei simți în continuare că nu ești aliniat la tot ceea ce ești. Absolut totul este despre ceea ce simți, ce alegi să vezi.
Avem nevoie să renunțăm la tradiție, la confortul de a lua decizii după ceea ce vedem la ceilalți și mai degrabă să depunem efort să ne cunoaștem foarte bine pe noi înșine, iar apoi să ne formăm propriile repere primind ghidare din esența noastră, și nu din exterior. Avem nevoie să renunțăm la tot ceea ce este vechi.
Și...nu ai nevoie de un scop pe care societatea îți spune că trebuie să îl urmezi pentru a te valida, pentru a fi cine ești. Ai nevoie să fii prezent în fiecare moment, să simți gustul fiecărei experiențe și să mulțumești pentru ea, pentru că despre asta este viața, despre experiențe.
Spre desăvârșire! ❤️🙏🏼
Comentarii
Trimiteți un comentariu