Consumul de carne - Foame sau Mândrie?

   

    Niște carnivori

    În cultura românească se promovează foarte mult, sub toate formele, consumul de carne. În preajma sărbătorilor de iarnă tăiem porcul, în preajma sărbătorilor pascale tăiem miel, iar orice eveniment din familie se sărbătorește cu un grătar, unde găsim mai multe tipuri de carne la un loc, pui, porc, oaie, vită, iepuri, căprioare, mistreț, gâște, rațe, uneori cal, prepelițe, orice numai să stea grătarul aproape îndoit. Dacă nu este grătar, este ciorbă de burtă, dar niciodată nu spune nimeni: "Haideți la noi la o fasole bătută sau tocăniță de legume!", pare că ai spune asta doar în glumă.

   Cumva, cel puțin noi popoarele lovite de   Comunism, prin consumul de carne arătăm   celorlalți că suntem avuți. 

   Europenii în general sunt mari consumatori de carne, consumând cam tot ce le stă în cale. Nu avem niciun animal pe care îl venerăm, nu avem restricții biblice cu privire la molfăitul vreunui tip de necuvântător, suntem liberi, poate prea liberi când vine vorba de consumul proteinelor animale. 

 Simbolismul animalelor - creștinește vorbind, este folosit doar pentru a ilustra calitățile divine, mesaje spirituale sau pentru a înțelege mai bine învățăturile biblice, dar asta nu înseamnă că nu le putem găti cu vin și usturoi spunând cu gura plină că "Așa e lăsat de la Dumnezeu!". 

   Nu am o problemă cu nimeni, nici cu cei care consumă carne, nici cu vegetarienii, ba chiar îi respect pe cei din urmă pentru că pot, pentru că vor suficient încât să și poată. Nu știu dacă oamenii sunt sau nu făcuți să consume carne, la fel de bine aș putea spune că oamenii nu sunt făcuți să consume zahăr sau făinoase, ori că nu sunt făcuți să mănânce în fiecare zi, dar ce știu eu? Nimeni nu știe cu adevărat nimic, daaar cred că putem observa reacțiile corpului nostru atunci când consumăm anumite alimente și vom ști cu certitudine dacă ne fac bine sau nu.

  

  

    Nu cred că cineva care consumă carne este mai puțin bun decât unul care nu consumă. 

  Apoi este destul de dificil să renunți la carne dacă ai fost învățat de mic cu asta și este și mai greu când posibilitățile financiare sunt reduse, știm cu toții cât de scump este să ții post, în fond fiecare le știm pe ale noastre. 

  Haideți să nu ne mai lăudăm cu asta!

  În viziunea mea problema apare atunci când ne afișăm cu purcelul la proțap, când facem poze și le mai și publicăm pe rețelele de socializare, să știe lumea că am tăiat porcul și că am pus, pe rând, copiii să-l "călărească", obicei pe care nu l-am înțeles și nici nu vreau să-l înțeleg. Este o problemă când ne lăudăm că omorâm pentru a ne hrăni. 

 Ok, consumi carne, îți place ori o consideri necesară, indispensabilă din dieta ta zilnică, este problema ta, dar NU te mai afișa cu aspectul ăsta al vieții tale pentru că nu este cazul să te lauzi cu asta. 

  Animalele simt frică, simt durere, deci trebuie să luăm în calcul că atunci când omorâm un animal, acela trece prin aceleași faze prin care trecem și noi, respectiv cele menționate mai sus. Era o frază pe care am citit-o la un moment dat și mi s-a părut foarte bună: " Ne e frică de invazia extraterestră pentru că de fapt ne este teamă că ei ne vor face nouă ceea ce facem noi animalelor". 

  Nu mă consider o activistă, nu pot să aclam, ca un vegetarian, ca animalele să nu mai fie omorâte, pentru că spre marea mea rușine încă sunt în faza în care consum carne, dar nu sunt mândră, și nu cred că ar trebui să fie cineva mândru că este consumator de carne. 

    Când omorâm un animal trebuie să ne rugăm pentru sufletul lui. 

   Știu că așa se proceda înainte la țară, iar ai mei încă fac lucrul ăsta. În majoritatea triburilor se practică rugăciunea pentru acel animal și chiar iertarea pentru faptul că îi iei viața pentru a te hrăni, dar nicidecum să faci poze și să te distrezi făcând asta. 

   Ca o scurtă concluzie, nu cred că este indicat să ne mândrim, să ne lăudăm cu faptul că am omorât un animal, el nu este și nu ar trebui să fie văzut ca un trofeu, ci ca pe o sursă de hrană pentru incapacitatea noastră mentală de a renunța la apucăturile animalice.  În loc să ne pozăm cu "prada" ar trebui să ne rugăm pentru sufletul acelui animal și să cerem iertare pentru că i-am luat viața. 

 Atenție, impact emoțional!

  Poate crezi că bat câmpii, dar ce părere ai avea dacă o civilizație de umanoizi care nu sunt tocmai oameni, te-ar hrăni luni întregi, iar într-o zi te iau de cap și îți înfig un cuțit în gât, apoi își fac poze cu tine călărindu-te, așa mort cum ești, și apoi te halesc ca niște hiene nemâncate de săptămâni întregi? Ce fel de suflete ai crede că sunt?