26 de ani

  Sunt 26 de ani de când sunt aici.

 Am aflat multe, dar nu am înțeles mereu tot. Totuși am înțeles că nu întotdeauna este necesar să înțelegi tot, ci doar să accepți, să iei lucrurile așa acum vin. Să nu te incordezi prea mult pentru că ții energia pe loc, în loc să o lași să curgă, să meargă mai departe, să plece de la tine. Cu alte cuvinte NU OPUNE REZISTENȚĂ!

  Aș putea spune că m-am făcut de râs de-a lungul timpului, iar asta a adus umilință, benefica de altfel pentru că te mai aduce așa cu picioarele pe pământ, mai diminuează din EGO care oricum tinde să fie supradimensional uneori. 🧘🏼‍♀️

  În 26 de ani nu am simțit vreodată că aș fi fost cu adevărat singură. M-am simțit singură, dar în realitate nu am fost, pentru că ulterior s-a dovedit că CINEVA a fost mereu lângă mine când a fost o extremă nevoie. 

  Absolut de fiecare dată, prin oameni, s-au găsit portițe prin care Dumnezeu (cum îl numim noi), m-a ajutat. Le mulțumesc acelor oameni, dacă vor citi acest articol se vor ști, pentru că ei știu când și cum mi-au fost alături și deși nu mai avem un drum comun,  le sunt profund recunoscătoare pentru că au fost acolo când a fost nevoie. 

  Trebuie să recunosc că până acum mari realizări profesionale sau materiale nu am😅 Până acum am tot umblat de 'colo-'colo în căutarea nimicului suprem. Pentru că într-un final am înțeles că toți alergăm după nimicuri care aparent ne fac fericiți, iar la final plecăm atât de zdrențuiți emoțional, spiritual sau mental și când mai avem puțin realizăm în ultima clipă că niciodată nu am mulțumit măcar pentru ce deja aveam. Ca și cum ai fi într-o căbănuță din'aia din Bora-Bora, te relaxezi la soare cu picioarele în apă, dar mai adaugi: "Băi un iaht dacă aveam acum să merg în larg încolo, ce bine ar fi fost!". 

Așa suntem mereu, mereu, în fiecare clipă, prezentul este singura realitate trăibilă, și totuși ne gândim la amintiri sau la ceva ce încă nu există. 

  Am început o postliceală pe care am abandonat-o, mulți s-au găsit să critice, să eticheteze asta ca și cum aș fi fost un copil ținut în puf de părinți cu sute de mii de euro în conturi și eu am ales să nu fac nimic cu viața mea. Este bine să nu te trezești vorbind dându-te pe tine ca exemplu pentru că viețile pot fi asemănătoare, dar niciodată identice. 😊

  Este mult mai greu să te descurci, decât să primești totul gata. Eu până acum am făcut parte din categoria celor care s-au descurcat, și nu spun asta ca și cum aș fi vândut droguri la colțul străzii, m-aș fi prostituat sau aș fi prostit oameni pentru binele meu, nu, o spun la modul că am plecat capul în jos când a fost cazul, am muncit și mi-am văzut de treabă. 

  Nici lucrurile mai sus enumerate nu mi se par a fi ceva extraordinar, fiecare face ce știe, ce crede, ce îl reprezintă, iar dacă acel cineva este ok cu ceea ce face (orice), noi nici nu ar trebui să ne batem capul. 🦧

  Am avut momente de solitudine în cel mai extraordinar mod, 🧘🏼‍♀️🍷🪔este absolut extraordinar să ai o perioadă în care să te descoperi pe tine, să fii tu cu tine. Apoi, când apare cineva în viața ta, să îți rezervi cumva acele momente de tu cu tine. 

 👶🏻 Vii singur, ⚰️pleci singur🕯️! Deși am suferit și poate încă sufăr de rana de abandon, descoperită acum la maturitate, am înțeles la nivel conștient că nimeni nu te abandonează, nu te părăsește, nu te lasă, nimeni nu îți ia iubirea și pleacă cu ea, nimeni, dar nimeni nu ia ceva de la tine ce tu nu mai poți avea niciodată. 

 Tu ești tu, vii singur pe pământul ăsta și nimeni nu pleacă cu tine de mână, obișnuiește-te cu ideea că oricine oricât de mult ar spune că te iubește fie că sunt părinții sau partenerul de viață, drumul tău, alegerile, viața ta în esență doar tu o poți dirjia prin felul cum alegi să vezi lucrurile, cum alegi să fii, cum alegi să te echilibrezi când e cazul. 

  Viața mea niciodată nu a fost "goală", seacă sau plictisitoare. Niciodată nu m-am plictisit, nu cunosc plictiseala. Tot timpul a fost ceva. Și cel mai fain este când la finalul oricărui "ceva" rămâi cu o lecție. 

  Știu ce înseamnă să suferi, să te simți singur, știu ce înseamnă stresul, nopțile nedormite, știu ce înseamnă foamea, munca, știu ce înseamnă să stai sub cerul liber după 9 ore de muncă neavând o locuință unde să dormi, neștiind sigur ce și cum va fi în ziua următoare, dar totodată cunosc recunoștința, iubirea, fericirea și abundența. 

  Acele personaje din viața ta care au rol de "umplutură", deși sunt neimportante și nu trebuie să ții cont de ceea ce spun, trebuie să accepți că reflectă o parte din tine, cu cât oamenii sunt mai apropiați de tine, cu atât ei reflectă mai multe aspecte ale caracterului tău la un nivel mai profund. 

   Este greu de acceptat pentru că tu nu te vezi ca fiind așa sau așa, dar subconștientul tău are mai multe informații despre tine decât poți ști tu la nivel conștient, iar subconștientul tău are rolul de a atrage situații, persoane care au aceeași vibrație cu informația din subconștient. 

  Am înțeles că niciodată nu le vei ști pe toate, orice vârstă ai avea nu poți pretinde că le știi pe toate, și nu subestima pe nimeni doar pentru că este mai tânăr decât tine. 

  Conștient, să fii prezent și conștient îți aduce beneficii enorme, pentru că mereu îți poți asuma ceea ce ai făcut sau ai spus. De aceea personal nu sunt pro alcool peste măsură sau droguri care îți iau parțial "mințile", pentru că nu mai ești conștient 100%, nu ai control total asupra ta, iar lucrurile pot degenera ajungându-se la situații de care să îți pară rău pentru că practic nu erai tu când ai spus sau ai făcut ceva. 

  Rămâi mereu stăpân pe tine, rămâi conștient! 

  Iubirea nu vine, nu trece, ea este în permanență pentru că este tot ceea ce este. Atracția poate trece, pasiunea trece, dar iubirea niciodată. Iar ce este între doi oameni este rareori o iubire autentică, de cele mai multe ori este o formă de respect, acceptare a ceea ce este omul de lângă tine, încredere, atașament, siguranță, ceva ce mental te face să te simți confortabil, iar toate acestea sunt înglobate și o numim iubire. 

  Iubire suntem indiferent de situație, indiferent de ceea ce se întâmplă între tine și partener, între tine și sora sau fratele tău, dacă te superi, te superi mental pentru că ceva nu se potrivește cu valorile tale formate în baza a ceea ce ai învățat din familie, din mediul în care ai trăit, etc. Dar oricât de supărat ai fi, ești iubire și nu poți schimba asta. 

  Manifestă această iubire autentică pe care o ai nemăsurat, nelimitat, amplific-o deseori și vei fi fericit. Iubirea nu ține cont de valorile tale mentale, de principii, de orgoliu, ea nu etichetează, nu aude, nu știe, doar este. Fii iubire!