Cine ești?

Cine ești?

 

  Țopăi ani de zile, de când te naști și până aproape să mori cu speranța atingerii diverselor obiective propuse de tine, de părinți ori de societate în general. Te lupți cu oamenii din jurul tău pentru dreptate, pentru loc, pentru poziție. Îți faci prieteni, te căsătorești, te străduiești să fii așa cum ți s-a spus că trebuie să fii, dar acel trebuie nu a egalizat niciodată ceea este natural să fii.

  Vrei să faci totul, să obții totul, să arăți celorlalți că ai totul, și în cele din urmă să realizezi că tot ce ai de fapt este că nu ai reușit să fii conștient de ceea ce ești, de motivul pentru care ești aici. 

 Toți avem fel și fel de frământări vis-a-vis de oamenii din jurul nostru, cu cei de la muncă, cu partenerul, cu familia, prietenii, copiii, mereu ne frământă ceva legat de relația cu cineva. Mereu avem un conflict interior care are la bază un conflict tăcut cu cineva sau cu o situație (creată de cineva). 

  Mereu este ceva ce am fi vrut să putem schimba la un moment dat, să nu fi spus ceva sau să fi spus mai mult. 

  Totul este o agitație în mintea noastră, mereu este gălăgie, este gălăgie pentru că...ce altceva să fie dacă nu știm să trăim în liniște? Când a fost liniște ca să știm acum de unde se cumpără liniștea asta?

  Mulți cred că poate fi cumpărată, că o vacanță în Bali va aduce liniștea, că o casă va aduce liniștea, că găsirea unui partener și căsătoria va aduce liniștea.  Nimic nu va aduce decât mai multă agitație, pentru că atunci când suntem dezechilibrați și trăim pe pilot automat fără pauză și fără să ne punem întrebări de genul "DE CE FAC CEEA FAC?", orice lucru în plus (vacanță, bani, copil, casă, partener), va aduce mai multă gălăgie în capul nostru, mai multe preocupări, mai multe lucruri de făcut. 

  Când faci liniște poți avea cele mai profunde revelații. Atunci poți realiza că toți oamenii cu care ai interacționat până în acel moment, nici nu au existat în realitate ca ființe separate de tine. Spun asta nu din cauza unui exces de spiritualitate care trebuie dat afară cu orice preț, ci pentru că așa poți să realizezi că în tot timpul ăsta, toți oamenii cu care ai intrat în conflict sau alături de care ai avut momente memorabile, momente foarte plăcute de care îți aduci aminte cu mare drag, ei erau tot tu, dar nu acela cu care te identifici în societate, ci partea din tine pe care nu o vezi, dar o poți conștientiza.

  Gândește-te că în tot acest timp ai avut parte de acele momente pentru că tu, conștiința ta a cerut acele experiențe, iar tu, cu un trup diferit, ai venit să îți oferi acele experiențe. Este ca un film care rulează timp de 25-30-50-65 de ani, iar când devii conștient totul se pune pe pauză, toate personajele din viața ta se opresc ca niște statui, iar tu ești singurul care se mișcă, se plimbă printre ele, le atinge, se minunează, apoi brusc toate acele statui se scurg în jos ca nisipul dintr-o clepsidră. Rămâi doar tu, pentru că toți ceilalți erai tu manifestându-se diferit.

  Toate conflictele, toate momentele de bucurie, tot ce s-a întâmplat vreodată cu cineva, au fost experiențe cu tine, cerute de tine. 

  Tu ți-ai oferit ce aveai nevoie pentru dezvoltarea ta, pentru a ajunge la un alt nivel (și scoate din cap ideea de nivel social înalt datorită căruia oamenii te văd realizat, stabil, "pă barosăneală", plimbat, frumos, cu studii "superioare", etc.), alt nivel de conștiință. Tot ce ai trăit până acum a fost pentru a te contura pe tine, să te ajuți să îți dai seama cine ești, cum ești, și nu aveai cum să te conturezi prin situații întâmplătoare, ci doar cu unele "construite" pentru tine, pentru cine ești, ce transmiți, ce inspiri și exprimi.

  Avem parte doar de experiențe care rezonează cu noi, iar toți ceilalți intră în sfera noastră de activități în funcție de nevoile noastre. Indiferent că ne convine sau nu, suntem NOI cei care experimentăm prin NOI toți, dar ca unul singur în realitate. Doar trupurile și ego-urile ne fac să ne simțim separați, în realitatea aceea fără betoane, mașini, bani și ego toți suntem unul. 

  Asta nu înseamnă că vom rezona toți unii cu alții pentru că am conștientizat că toți suntem unul, asta înseamnă că trebuie să înțelegem în primul rând că singurul lucru care ne separă unii de ceilalți aici sunt ego-urile și trupurile, asta ne face diferiți, și că dacă nu putem înțelege pe cineva sau nu rezonăm, iertăm și plecăm fără să avem pretenții ori să-l fugărim în mintea noastră cu etichete și judecați că nu-i ca noi și mirobolantul nostru "normal". 

  Nu trebuie să forțăm vreun tip de relație, iar dacă nu simți să interacționezi cu cineva, nu o face ori fă-o la limita interacțiunii fără să îți bați capul că se simte jignit sau alte lucruri de genul, nu ești răspunzător pentru cum alege fiecare să se simtă. 

     Cine ești?

                                      ❤️